Pe strada e ca-n viata, unul te mai scuipa, altul iti mai zambeste (din interes sau nu...), cert e ca te-mpiedici de cea mai mica pietricica doar atunci cand esti prea slab pentru a te mai tine pe picioare. Si cand spun slab ma refer la "mamaliga nefiarta" cum zic unii batrani, un om molatic, visator, naiv si chiar virgin in experienta de viata... Cum s-o mai dregi cand mama te-a-nvatat sa te agati de fusta ei oricand ai nevoie si cand te-a-nchis la minte cu fel si fel de prejudecati, morale si alte papadii ... Parintii-s de vina? Dumnezeu? Cine? Tu? Da...cam tu, cam tot ce-ai cantarit c-ar fi adevarat sau nu, bine sau rau, cult sau prost de bubuie...Palavrageala nu? Eh...nu prea mai tinde sa fie atunci cand te-mpotmolesti si nu aluneci ca uns...cand ar trebui sa fii dezghetat la minte si zvarluga...n-ar trebui sa-ti tremure pleoapele atunci cand trebuie sa privesti fix in viitor si sa nu clipesti...Altfel... esti o frunza cazuta-n cap din copac pe care vantul o flututa pe unde are chef...Si daca vrei s-ajungi undeva , pe barba ta, iti trebuie ceva ce se castiga-n timp : incredere in tine si mai putin "mamica-n sus mamica-n jos"...