Privind prin firele de praf,
Pe strada ce duce la gara,
Ma-ntreb ce tren va mai sosi,
Ce lume-aduce iara?
La ce sa ma astept?
La plans de suflete-obosite?
Mi-e teama de furia lor,
Sunt frante,arse,ranite...
In ce sa ma transform
Sa le mai pot induiosa?
As vrea sa nu le mai doara.
Sunt si eu tot un suflet,
Pe mine cine ma va alina?
Tristetea n-are stapan,
Dar are mult tupeu,
Soseste neinvitata,
Ne-agata pretutindeni,mereu.
Ar trebui pedepsita
Si poate-o facem degeaba
Caci sufletul o cheama,
Ea doar isi face treaba.
Prin muzica,poze si ganduri,
Prin tot felul de-amintiri,
Insista sa se strecoare,
Cu melancolice trairi.
Sa invatam s-o controlam,
E bine de stiut,
Se da trecatoare dar
Si din tristete s-a murit!

Total...

Viata nu e chiar un tapet pe internet, sufletul nu trece de login si trairile n-au cum sa fie intelese doar pentru ca sunt redactate in maniera personala a fiecaruia! E cert ce simti dar nu intotdeauna si ce scrii, pentru cine intelege cu adevarat e o diferenta notabila intre creativitate si jurnal online. Poate fi un talent, o impertinenta sau teribilismul varstei... fiecare concepe in felul sau, poate la 40 de ani vei simti la aceeasi intensitate ce ai scris dar nu vei mai fi de acord si vei privi strain felul in care te-ai exprimat, asta e farmecul spontaneitatii, al daruirii in ceea ce faci. Expunerea trairilor sufletesti in plan online e un risc ce ti-l asumi din prima clipa, dar pentru cei ce aleg sa-si pondereze sinceritatea si exprimarile pentru a nu crea impresii gresite poate fi o calitate...


Iata ca n-am murit!
Nici lacrimi,nici intuneric,
Ecou sau singuratate,
Nu m-a doborat nimic!
Incep sa cred ca sunt de fier,
Ca totul mi-e prea putin
Nimic nu ma apleaca,
Minciuna,durere sau venin...
Dar oricat de puternica as fi
Va veni un moment cand
Nu voi putea infrunta sau refuza:
Atunci cand langa EL ma va vrea!

Stiu si pot
Atat cat trebuie, nu tot...
Pot si vreau
Sa lupt, degeaba sa nu stau...
Cred si simt
Ca pentru mine,Dumnezeu n-a pierit!