Ma-mbat cu apa din flori si simt cum rasare-n mine o alta verdeata de idei, iar pe masura ce inghit, accept fiecare indoiala si spasm...Ma-mbat inevitabil cu neatentia unui gest ...Alcoolul clorofilei imi da senzatia de gol si m-arunc agatata de-o radacina , cobor pe noroiul alunecos al ghiveciului , e o lume nesigura, unde misuna vieti caraghioase, hidoase...Doar apa mai sforaie in plamanii tulpinii si-mi trezeste somnul concentrarii ...Iesind la suprafata realizez cat de bine era dedesubt si parca nu-mi vine sa ma mai spal, sa curat tot acel noroi proaspat cu miros de exclamare...Il las sa se usuce pe piele si stau asa vreo cateva zile asteptand sa cloceasca din nou apa pentru a repeta aventura...