Ieri m-am nascut, afara batea vantul taios,
M-au aruncat pe un cearceaf ,cordonul atarnandu-mi pe jos.
M-am sters la ochi, mainile-mi erau amortite,
Incercam sa privesc in jur, dar pleoapele-mi erau topite.
Sangele nu se uscase, aluneca gretos pe mine,
Am vrut sa strig sa vina cineva... dar cine?
Suna a gol si a pustiu, miros de mucegai venea,
Ochii mi se umpleau de lacrimi, unde era mamica mea?
Un doctor a pasit inauntru, m-a luat de manuta si a zis:
"Copile, ce nu-ti convine? Aici nu avem timp de plans!"
Si m-a smucit de pe cearceaf, m-a curatat de toate cele,
Mainile lui ma usturau, erau aspre,dure si grele,
S-a aplecat si m-a privit, avea numai riduri pe fata,
M-a apucat de umeri si mi-a zis: "Hai,ce mai stai?vezi-ti de viata!"
Ochii mei n-au mai clipit, n-am mai gandit pentru-o secunda,
Unde aveam sa ma duc, atat de singura si plapanda?
Tarziu, peste ani am inteles, pamantul asta a devenit un iad,
Iar pe cararea vietii mele, nu vreau sa ma-mpiedic sau sa cad!
Chiar de prapastii vor sa ma-nghita, sau gheare-adanc ma ranesc,
Sunt gata sa infrunt orice in viata imi va fi dat sa traiesc!