Daca atunci cand privesti spre cer si ti se umple ochii de nori, esti om... cand mirosi ploaia si inghiti cu pofta aburii ei ridicati din pamantul fierbinte si-nsetat... si cand ti-e dor de frunzele uscate zdrobite sub talpa ta, atunci ai suflet si amintiri...offf ...iti vine sa te pierzi pe camp descult calcand cu speranta pe graul verde?....nu-ti vine s-alergi acolo unde soarele se intalneste cu orizontul...acolo la apus? sa-ti infigi mainile-n el si sa smulgi din culoarea si puterea lui?.... nu te dor serile fara stele si iernile doar cu noroi? Pe mine da... ma doare fiecare raza de soare ce nu-mi incalzeste sufletul ci doar imi arde pleoapele , ma doare fiecare poteca pe care pornesc si nu ma indruma , doar ma rataceste.... si ma mai dor oasele mele, care nu sustin carnea ci doar ingradesc sufletul meu, inchizandu-l intr-o colivie!