O poteca are omul in viata, una ingusta si anevoioasa.

O viata are omul pe acea poteca, un sir de zile cu nopti...si cata tristete e-n stare sa sadeasca la radacina lor...Cata usturime in obraji de la atatea lacrimi, cate santuri pe fruntea lui de atata durere.

O piatra e omul in bataie de vant si ploaie, un copac la rascruce de drumuri. Omul, nascut sa fie luptator si credincios, ajunge sclav al materialismului, fiara turbata de putere, insetata de razbunare si razboi, de chinuri, omor si nedreptati...

Si-apoi stau si ma-ntreb : Se mai numeste oare, acela, om?