In noaptea aceea nici cerul nu s-a odihnit,
Atunci cand ingerul meu in chinuri a murit!
In noaptea aceea grea stele-n vazduh s-au stins
In semn de durere profunda,doar luna s-a mai aprins.
Din toata rautatea lumii,tradare,suferinta,minciuni,
Cum se face ca mereu mor numai ingerii buni?
Singura sunt de-atunci, nu-l am pe inger sa vegheze
Asupra viselor mele, cararile sa-mi lumineze...
Inca te-astept sa vii si te voi astepta mereu
Ingerul meu bland si pur, sa plang pe umarul tau!
As vrea sa fie-adevarat nu doar niste framantari,
Eu stiam din copilarie ca ingerii sunt nemuritori...
Cat as fi vrut sa te scutesc de tot raul ce te-a ucis,
Iar de nu poti intoarce, vin eu la tine,cum ti-am promis!