Tristetea n-are stapan,
Dar are mult tupeu,
Soseste neinvitata,
Ne-agata pretutindeni,mereu.
Ar trebui pedepsita
Si poate-o facem degeaba
Caci sufletul o cheama,
Ea doar isi face treaba.
Prin muzica,poze si ganduri,
Prin tot felul de-amintiri,
Insista sa se strecoare,
Cu melancolice trairi.
Sa invatam s-o controlam,
E bine de stiut,
Se da trecatoare dar
Si din tristete s-a murit!