Ma cheama curtea funerara
La locul tau impietrit,
Cu pasari negre, ce deasupra zboara
Taind vazduhul gri la infinit.
Ma doare aleea tacuta,
O liniste apasatoare,
Copaci spre mine se uita,
Oftand in frunze cazatoare.
Pe banca din dreptul tau
Un fir de praf nu s-a pus,
E proaspat numele tau
Ce moartea pe cruce l-a scris.
Un corb mi-e prieten acum,
Cand lacrima se prelinge,
E trist capatul tau de drum,
Iar sufletul meu te plange...
Mi-e greu sa te stiu asa,
O groapa hidoasa te are,
Nedrept cum ai plecat, iubite,
Ramas-am cu bratele goale...

